- ghioágã
- s. f. (sil. ghioa-), g.-d. art. ghioágei; pl. ghioáge
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
ghioágã
Look at other dictionaries:
ghioagă — GHIOÁGĂ, ghioage, s.f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat şi ghintuit. p.gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – et. nec. Trimis de… … Dicționar Român
ghiogar — GHIOGÁR, ghiogari, s.m. (reg.) Om care mână vitele (cu ghioaga). [pr.: ghio ] – Din ghioagă + suf. ar. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DLRM ghiogár s. m. (sil. ghio ), pl. ghiogári Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţi … Dicționar Român
buzdugan — BUZDUGÁN, buzdugane, s.n. 1. Măciucă sau ghioagă de fier (cu măciulia ţintuită), folosită în vechime ca armă de luptă sau ca semn al puterii domneşti. 2. Plantă acvatică cu frunze plutitoare, cu flori verzi alburii şi cu fructe în formă de… … Dicționar Român
moacă — MOÁCĂ, moace, s.f. 1. (fam.) Cap. 2. Epitet dat unei persoane încete, leneşe. Trimis de green, 07.04.2004. Sursa: DLRC MOÁCĂ, moace, s.f. 1. Bâtă ciobănească, ciomag. 2. (iht., Olt.) Zglăvoacă. 3. (Argou) Falcă; p. e x t. Cap, figură. 4. (În… … Dicționar Român
ciomag — CIOMÁG, ciomege, s.n. Băţ mare şi gros, adesea cu măciulie sau întărit cu fier la unul din capete; bâtă. ♦ Lovitură, bătaie dată cuiva cu un astfel de băţ. – Din tc. çomak. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 CIOMÁG s. bâtă, măciucă,… … Dicționar Român
bâtă — BẤTĂ, bâte, s.f. Băţ lung şi gros (cu măciulie la un capăt); ciomag, botă2, ceatlău. – et. nec. Trimis de paula, 28.05.2002. Sursa: DEX 98 BÂTĂ s. v. ciomag. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime bâtă s. f., pl. bâte … Dicționar Român
chilău — chilău, chilăi, s.m. (reg.) ciocan ferecat, bătac, buzdugan, ghioagă. Trimis de blaurb, 05.04.2006. Sursa: DAR chilắu ( ắi), s.n. – Ciocan de lemn, mai. pol. kilof (Cihac, II, 49) sau mag. külö (DAR); se pare că ambele cuvinte duc la tc. külünk … Dicționar Român
ghintui — GHINTUÍ, ghintuiesc, vb. IV. tranz. 1. A prevedea cu ghinturi (1) ţeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o ţeavă a unei arme de foc. 2. A fereca (1) cu ghinturi (2) un buzdugan, o ghioagă etc. – Ghint + suf. ui. Trimis de gall, 13.09.2007 … Dicționar Român
ghiuj — GHIUJ, ghiuji, s.m. (reg., fam. şi peior.) Om bătrân (şi ramolit, neputincios). – cf. alb. g j y s h bunic . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GHIUJ s. v. babalâc, baccea, bătrân, căzătură, hodorog, moş, moşneag, ramolit … Dicționar Român
mazdrac — MAZDRÁC, mazdrace, s.n. (înv. şi reg.) Lance sau suliţă lungă; măciucă ghintuită. – Din bg. majdrak. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 mazdrác s. n., pl. mazdráce Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
